ANTREC Alba Transilvania
EMC Transylvania Lands Cluster
Complexitatea și calitatea ofertei turistice în Albac
Motto: Un organism sănătos este camera de oaspeți a sufletului, un organism bolnav, o închisoare[1]
Cadrul antropogeografic
Iată cum descrie cunoscutul etno-filolog, Tache PAPAHAGI Țara Moților: „Închipuiți-vă suprafața unei ape în așa fel agitată, încât pe alocuri ai vedea parcă printre rupturi de valuri și fundul pământului: iată aspectul geografic al Țărei Moților. Închipuiți-vă acum pe pantele și umerii valurilor oarecum rotunde, ba chiar și pe creștetele lor, adăposturi omenești răsfirate pe întreaga întindere de apă răscolită mai mult sau mai puțin din adâncuri: acestea sunt satele lor[2]”.
Relieful
Țara Moților ocupă cea mai mare parte a Munților Apuseni – zona centrală. Caracteristic acestui areal este multitudinea formelor de relief, în cadrul cărora se îmbină micro depresiuni și culuare, platouri largi și culmi netede, ușor aplatizate, versanți prelungi și masive izolate. Comuna Albac situată în Țara Moților este ferestruită de Arieșul Mare și de o mulțime de văi mai mici – Albacul, cu debite variabile, în bazinul cărora pot fi întâlnite o serie de așezări risipite în lungul văilor sau pe coastele dealurilor. La vărsarea văii Albacului, altitudinea absolută este de 625 m.
Clima
Clima în Albac este una temperată, cu ușoare nuanțe pluviale, fiind puternic influenţată de circulația atmosferică vestică, în fața căreia structura orografică montană acționează ca o barieră.
Vegetația și fauna
În marea lor majoritate sunt soluri de pădure, formate în condiții specifice. Dominante sunt cambisolurile, într-o succesiune de soluri brune și brun-acide, a căror formare a fost favorizată de climatul umed și răcoros și de vegetația forestieră de foioase și rășinoase. Cea mai mare suprafață este deținută de către pădurile în amestec, de foioși și conifere și a pădurilor de fag (Fagus Sylvatica) în amestec cu mesteacăn (Betula pendula). În cadrul zonei apar frecvent fenomene de inversie a vegetației, vizibile pe văile umbrite și răcoroase, cu expunere nordică, unde apar păduri de conifere, în timp ce la aceiași altitudine, pe versanții însoriți domină pădurile de foioase
Locuitorii și cadrul istoric
Locuitorii comunei Albac fac parte dintr-o masă compactă de oameni cărora li se spune moți.
Departe de lumea dezlănțuită, adăpostiți sub poalele munților și protejați de păduri, moții s/au născut, au crescut și au trăit de sute de veacuri înfrățiți cu natura și neclintiți ca stâncile. Istoria consemnează că moții se trag din celți. Analizând documentele istorice, suntem încredințați că locuirea Albacului este mai veche de 2000 de ani. Faptul că moții și-au păstrat obiceiul strămoșesc de a purta părul lung și împletit în plete, le-a atras și numele de ţopi – adică oameni cu plete.
Dosarul complet pentru aplicația EDEN 2019 poate fi consultat aici.